În 1995, Elon Musk termină facultatea și devine un simplu inginer. Se înscrie apoi la un doctorat în fizică dar realizează la timp că diplomele sunt de multe ori foi de hârtie inutile, care validează social, așa că-i lasă pe alții cu titlurile și onorurile iar el se apucă de afaceri. Își deschide o firmă de programare web. Ulterior, vinde compania și devine milionar. Multiplică modelul, crează altă companie, pe care o vinde din nou. Și iată-l miliardar. Afacerile cu software pot fi coordonate din orice colț al lumii unde există un computer și o conexiune la internet. (Da, inclusiv din România).

Dintotdeauna m-au inspirat antreprenori ca Donald Trump, Fred DeLuca, Mohamed Al-Maktoun sau Roman Abramovich. Nu am fost niciodată fanul afaceristului Elon Musk.

De vreo două zile, mă urmărște mental acțiunea lui nebunească. Îmi repet inconștient în gând: ”un om de afaceri a ajuns în cosmos datorită afacerii sale, a pasiunii sale”. Apoi, îmi ricoșează involuntar o întrebare: dacă Elon Musk s-ar fi născut în România? La Târgu Jiu, Vaslui, Deva, Tulcea sau Botoșani.

Iată-l pe inginer, la 24 ani, în România, manipulat de către familie: ”Practică-ți meseria! De ce-ai mai mers la școală dacă te apuci de afaceri? Diploma contează. Viața-i grea, nu renunța la un job plătit! O să regreți! Nu ne face de râs!”

Și acum, să ne închipuim că ar fi prosperat în România: proaspătul patron român, Elon Musk, vinde o afacere cu sute de milioane de dolari, ca atare, e multi-milionar în România anului 1999. Cum l-ar fi caracterizat poporul? ”Ceva e putred la mijloc, un hoț, un corupt, bișnițar, negustor, precupeț, prăvăliaș. A furat banii, are interese ascunse, sigur este cineva în spate, e mason. Este suspect de bogat, a prădat, a dat șpagă, nu-i firesc să faci atâta bănet, oricât de transparent pare, totuși, ceva e necurat”.

În România este foarte dificil să creezi relaxat afaceri. Îți canalizezi energia și îți sabotezi sănătatea ca să te păzești, să parezi sau să eschivezi. Nu ai liniște să-ți dezvolți strategii pentru multiplicarea banilor.

Elon Musk este patron în America de 25 ani. În tot acest timp, a fost privit ca un partener de către guvernul american, chiar dacă nici măcar nu-i american la origine, ci sud-african. A fost admirat în comunitatea lui și lăudat mereu de către concetățeni. Lumea l-a aplaudat, l-a încurajat să creadă în visurile lui. Da, visul lui era să-și pună businessul în slujba pasiunii și invers. În traducere: să câștige bani și în același timp să-și răcorească sufletul. Banii câștigați de el nu ar fi făcut nimănui niciun rău. Din contră, doar bine.

Dacă ar fi fost înjurat zi de zi  ca la ușa cortului (așa cum sunt la noi oamenii de afaceri) i s-ar fi făcut lehamite de navete spațiale. Jignirile te condamnă la resemnare și astfel, renunți la viața visurilor tale. Prigoana, suspiciunea, insultele îți îngroapă de vie pasiunea. În România planează PREZUMȚIA DE VINOVĂȚIE, care se împrăștie asupra întregului mediu de afaceri. La noi, dacă ceva este curat, pare doar o pură întâmplare. Mai devreme sau mai târziu, în mentalul colectiv, trebuie să te spurci cumva, să te necurățești.

SpaceX, compania lui Musk, a reușit această performanță istorică în strânsă colaborare cu N.A.S.A., agenție a guvernului S.U.A. Întrebare: ar fi putut patronul român Elon Musk să colaboreze relaxat cu guvernul României? Niciodată, în veci și pururi!

Nici cei mai străluciți avocați nu m-ar convinge să semnez vreo foaie cu Statul. Numai când aud cuvântul ”licitație” fug ca dracu de tămâie. Prefer să merg la cules de căpșuni decât să particip la vreo licitație vreodată în România.

La noi, dacă există doi cetățeni model, unul sărac, altul bogat, și ambii respectă legea la virgulă, bogatul are mai multe îndatoriri morale. El încalcă ”legea morală” dacă nu este mai darnic, mai modest, mai răbdător, iertător și uman. Pentru bogat există o prezumție de generozitate, în caz contrar, este lipsit de scrupule și banii i-au contaminat sufletul.

De ce orice greșeală a unui înstărit este mai gravă decât a unui amărât? Ambii sunt cetățeni, ambii respectă cu sfințenie legea. Numai comuniștii torturau chiaburii pentru ”vinovăția” de a fi înavuțiți.

Dacă săracul câștigă un milion de euro la loterie, s-a făcut dreptate. Dar dacă cel bogat câștigă un milion de euro la loto, s-a produs o inechitate divină, e eroare în ceruri.

Dacă săracul face o faptă bună, a dărmat munții. Dar dacă bogatul face un gest identic,  așa era normal să facă! Dacă arde casa unui sărac, se mobilizează comunitatea și i-o repară. Dacă arde casa unui bogat, să se descurce, doar are de unde. A furat destul. Poate că direct sau indirect, antreprenorul hrănește mii de oameni și contribuie substanțial la serviciile publice (cu sacrificiile de rigoare), dar ăsta  e un amănunt risipit…

Cu asemenea microbi comuniști care colcăie în mentalitatea noastră, niciun Elon Musk român nu va zbura vreodată. Nicăieri. Nu spre cosmos, dar nici măcar până la etajul patru. Pentru că poporul și infecția comunistă îi taie aripile din copilărie, la maturitate, la bătrânețe. Și după moarte uneori.

Pe noi ne bufnește râsul să auzim că unui român i-ar trece prin cap să trimită o rachetă în spațiu. O astfel de idee l-ar face pe visătorul nostru subiect de bancuri, poante și umilință publică. Toți puțoii și găinarii îi judecă pe visători.

Să fim sinceri pentru o clipă: dacă mâine răsare un om de afaceri asumat și pronunță cuvânt cu cuvânt fraza celebră a lui Elon Musk: ”viziunea mea este să schimb lumea și să ajut umanitatea”, l-ar lua cineva în serios? I-ar spune că-i dement, circar sau în cel mai bun caz, că are un interes ascuns. Apoi, cât mai multe poante despre el.

În România nu poți visa din cauza speciei dominatoare de comentatori, care doar critică. Ne-am învățat să râdem jignitor, să umilim și să satirizăm pe toți cei care ridică privirea din pământ. Capul plecat, sabia nu-l taie.