Bio
- Home
- Bio
Despre mine
M-am născut în 1986, la Călărași, acolo unde am locuit scurtă vreme împreună cu familia. Am copilărit până la 8 ani în satul Sfântu Ilie, jud. Suceava, apoi am locuit la bloc, în cartierul Obcini, pe str. Dornelor.
Am urmat clasele primare la Școala nr. 9, „Ion Creangă”.
Am absolvit Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava, secția Științe sociale. M-am înscris la Facultatea de Drept din cadrul Universității de Stat „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Am luat nota 10 la lucrarea de licență intitulată „Suveranitatea” și am muncit mult pentru fiecare examen. Nivelul și rigorile erau foarte ridicate.
Tot în timpul facultății de drept am terminat un curs de regie și scenaristică și am început un vast proces de autoeducație financiară pentru că fierbeam de nerăbdare să fac bani. De aceea, din liceu și până la terminarea studiilor superioare, în timpul vacanțelor (și nu numai) mi-am încercat succesul cu 8-10 tentative afaceri, pe care le-am falimentat, dar din care am învățat foarte mult.
Am terminat un masterat în Științe penale (lucrare disertație nota 10), apoi am absolvit „Institutul Național pt. Pregătirea și Perfecționarea Avocaților”, ajungând într-un final avocat definitiv în cadrul Baroului Suceava.
Întrucât eu aveam alt vis, să ajung bogat, am renunțat să mai practic avocatura după doi ani. Am pus roba în cui și am făcut un legământ: nu mă mai ating de ea până când nu ajung milionar (pe atunci nu puteam crede că voi renunța definitiv la meserie).
În 2011 am deschis un fast-food de tip patiserie pe care l-am falimentat. La scurt timp, pe 8 august 2012, am deschis prima locație Spartan în Suceava. Aveam 26 de ani.
M-am înscris la seminare, am căutat să mă apropii de oameni prosperi, am început să citesc omult, să mă autoeduc și să mă descopăr.
Visurile mărețe cer sacrificii! De aceea, dacă vrei să ajungi la succes, trebuie să nu dormi nopțile pentru visurile tale. Asta am făcut și eu.
Astfel, am construit de la zero, în zece ani, cea mai mare franciză de fast-food din istoria României.
În 2018 am inaugurat un hotel pe care l-am proiectat și edificat de la temelie. Hotel Mandachi a ajuns, în doar patru ani de la inaugurarea sa, cel mai bine cotat hotel de patru stele din România, fiind prima unitate hotelieră din județul Suceava care câștigă acest premiu prestigios.
În 2016 am terminat Școala de film „New York Film Academy” din California, SUA. Am regizat două filme de scurtmetraj și două filme documentare de lungmetraj.
În 2018 am fondat Asociația Umanitară „Jeni Mandachi” prin intermediul căreia am început un proces filantropic cu mari rezultate.
În 2019 am generat protestul #șîeu, manifest împotriva tuturor Guvernelor și Președinților care au condus România din 1989, vinovați de lipsa autostrăzilor din țara noastră. „România vrea autostrăzi” a dezlănțuit un efect social colosal în rândul a milioane de români. Impactul a depășit cu mult toate predicțiile mele.
În 2020 am realizat cea mai mare strângere de fonduri realizată de o persoană fizică în România: am strâns 1.5 milioane de euro pentru victimele/spitalele Covid din România. Am donat zeci de mii de meniuri Spartan în restaurantele mele, dat am donat bani și servicii de sute de mii de euro.
Am oferit integral, gratuit și fără nicio contraprestație Hotel Mandachi cadrelor medicale și militare implicate în lupta împotriva Covid19. Am achiziționat prin campania 1CM autostradă o secție de terapie intensivă mobilă de 700.000 euro, apoi am contribuit cu suma de 500.000 de euro pentru ridicarea unui mic spital la Gura Humorului.
În anul 2020 am obținut titlul de Cetățean de onoare al orașului Suceava, cea mai importantă distincție pe care am primit-o vreodată. La acea vreme am fost cel mai tânăr om care a primit acest titlu în orașul nostru.
În 2021 am obținut o hotărâre istorică în instanța de judecată împotriva Statului: prima hotărâre „pro-câini fără stăpân” în care a fost despăgubit un cetățean român.
Tot în acel an am construit o fântână în Africa (totul a pornit de la un vis din liceu), proiect prin care am convins mai mulți finanțatori să se implice. În sept 2024 am ajuns la peste 200 de fântâni.
În 2022 am găzduit 5000 de ucraineni și 1000 de câini și pisici la Mandachi Hotel & Spa.
În lunile februarie-aprilie 2022 am transformat Mandachi Hotel într-una dintre cele mai mari tabere de refugiați private din timpul războiului. Împreună cu 200 voluntari și cu echipa mea de la hotel, am asigurat transport gratuit la peste 20.000 refugiați, am găzduit gratuit cel puțin o noapte peste 5000 persoane refugiate (masă, cazare, duș, transport) și 1000 câini și pisici. O fotografie din Hotel Mandachi a ajuns pe prima pagină în New York Times.
O altă acțiune cu care îmi hrănesc sufletul: am sterilizat gratuit peste 4000 câini și am găsit stăpân la peste 300 câini abandonați în râpe, la marginea șoselelor, pe malul apelor, pe ogoare și prin păduri.
Acasă am 4 câini, 2 pisici și 2 porci.
Iubesc muntele, am urcat pe Kilimanjaro și Moldoveanu. Iubesc Bucovina. Admir oamenii inteligenți, de care încerc să mă înconjor.