Am descoperit cățelușa dintr-o pură întâmplare. Am crezut inițial că zace sub gunoaie în căutare de hrană. Când am realizat că era abandonată morții fără milă, ceva în mine s-a rupt pentru totdeauna. Am dus-o 80 km până la Suceava. Cățeaua nu putea urina decât atunci când îi pleznea vezica. Își molfăia rănile prin care colcăiau roiuri de viermi și sute căpușe însetate de sânge. Era într-o stare cadaverică. Mirosul era de nedescris, nu se poate evoca. Am luat o geacă în mână deoarece era plină de bacterii, năpădită de căpușe, purici și viermi. Lespezi este la o distanță de 15 km de Pașcani. Am sunat la primul cabinet veterinar. M-am lovit de un refuz categoric al doamnei doctor. A refuzat să deschidă cabinetul, deși i-am promis că-i plătesc dublu. Realitatea este că unii nu au gram de compasiune.
De la Pașcani la Suceava (până la doctorul Gașpar) am ținut geamurile deschise, deoarece sărmana avea o parte a trupului în putrefacție. Repet, nu pot descrie mirosul trupușorului ei slăbit, care-i amplifica tortura prin care trecea. Ca de obicei, m-au primit la Scooby Vet, cabinetul colegului meu de clasă. Doamna doctor, împreună cu colegul meu Ilie au spălat-o de patru ori. Nu știu cum au reușit. S-au speriat și doctorii în ce stare era.

I-am întrebat pe cei doi doctori:

– Cât a zăcut cățelușa asta între gunoaie? Câtă vreme a stat nemișcată?
– Între două săptămâni și o lună, mi-au răspuns doctorii.
– Și cum a trăit, cum a supraviețuit? a venit întrebarea mea.
– Nu vezi cât e de slabă? E ciobănesc. În loc să aibă 50 kilograme, are 17. A trăit din gunoi și din ce resturile aruncate de oameni.
Să zaci două săptămâni în iad… Până cand i-a putrezit coada si labele, nu mai are un gram de muschi, toti sunt atrofiati.

Oameni buni, vă dați seama ce înseamnă DOUĂ SAPTĂMÂNI? Cum se uita biata făptură după fiecare mașină, sperând sa coboare un ”om”? Cum ii implora din priviri pe oameni să se indure de viața ei? Cum treceau orele pentru ea acolo? Plină de căpușe, paduchii ii roiau peste rani si prin ochi, năpădită de viermi. Cum trecea o seara pentru ea aici? Mă obsedează întrebările astea. Ce alte vietăți îi dădeau târcoale în lunca aceea nenorocită? Cu câtă speranță aștepta diminețile? Zi de zi, noapte de noapte, oră de oră, minut de minut, secundă de secundă? Cum se zbătea și se intindea pe lăbuțele din față ca să atragă un strop de milă? Priviți în clip cum se ridică „țanțoșă” în două lăbuțe, poate, poate coboară cineva la ea… Cum o fi rezistat ea sarmana atât?
Doctorii mi-au spus că nu-și explică prin ce minune s-a ridicat pe labele din față când m-a zărit. Acum nu mai mișcă deloc. Nu se poate ridica de jos. Probabil s-a ”cățărat” ca s-o remarc. A avut un puseu de adrenalină. Așa subliniază doctorii. Cred că au fost ultimele ei puteri înainte să moară.

După acest episod nu am putut dormi o noapte. În acea seara, m-am tot întrebat obsesiv: dacă nu dădeam de ea, cum își petrecea încă o noapte? Cu câtă speranță aștepta dimineața? Cu câtă tristețe se lăsa apusul?
Oare cât a plouat peste ea? Oare cât a stat acolo? Întrebări chinuitoare…
M-a torturat ideea că aș fi putut să n-o găsesc și rămânea în propria urină, fecale, păduchi, printre pampers folosiți, printre deșeuri. Nu mi-a dat pace această imagine. Nici acum nu îmi pot explica (și nu voi putea vreodată) prin ce miracol am ajuns pe malul unei bălți, mergând spre Mănăstirea Probota.

I-am pus numele CORASON. Am simțit că e toată o inimă. Că-și poate ierta călăul. Că poate ierta orice pentru un strop de iubire și un strop de mâncare.
Dacă trecem cu nepasare si peste acest episod, ne merităm soarta cu totii. Eu voi protesta pt. Corason. Duminica 21 mai, ora 15.00. Poti protesta pentru Corason în toată țara sau diaspora românească. Duminica, 15.00 sa ieșim cu câinii civilizat, legal și pașnic pe stradă. Unde doriti. In față la Guvern, la Preferctura, etc. Scrieți pe un carton sau pe o foaie de hârtie, ”Dreptate pentru Corason” sau ”Eu sunt Corason”. Sau daca nu aveți timp, postați o fotografie pe retelele sociale cu patrupedul: #DreptatePentruCorason. Dacă stăm pasivi, dacă nu ne exercităm dreptul legal de a protesta, să nu ne mai uităm în oglindă. Să ținem privirea în pământ. Sa ne fie rusine ca suntem români dacă trecem cu vederea o astfel de cruzime.
Poliția trebuie să descopere întreaga infracțiune și să-l tragă la răspundere pe cel vinovat. Câinele are cip. Nu se poate trece (încă o dată) peste un astfel de gest criminal.

Niciodată, in istoria tarii asteaia n-a fost prioritară protectia animalelor.

Cangrena lipsei de educație își întinde ghearele înspre toate celulele societății. Lipsa de educație naște monștri, naște călăi. Lipsa de educație ucide. Lipsa de educație ne ține înapoiați.
Am decis să mă focusez total pe protecția animalelor și pe educație. Lucrez ca voluntar în Asociația Umanitară pe care am fondat-o acum cinci ani. Nu mai dețin niciun business. Încă din 2022 am vândut toate afacerile pe care le aveam și am ieșit definitiv din HoReCa. Momentan nu mai dețin nicio companie și nu mai desfășor activități comerciale. Singurele activități pe care mă concentrez sunt voluntariatul la Fundatia Umanitară și producția de filme și podcasturi educaționale pentru studenți pe canalul meu de Youtube. Orice implicare politică este exclusă, la fel cum este exclusă orice aderare la diverse organizații.
Vreau să aloc cât mai mult timp activității de voluntar la Fundația Umanitară ”Jeni Mandachi”. Apoi, vreau să ajut cât mai mulți tineri pe care să-i mentorez. Fundația mea nu are niciun angajat. Fără niciun angajat, fără să cheltuim 1 cent din banii din donații, am strâns milioane de euro pentru cauze sociale.

Avem nevoie de întăriri. De aceea, dacă vrei să fii voluntar la noi, trimite un CV mai jos. Avem nevoie de voluntari în toată țara pentru a anunța autoritățile dacă nu se respectă prevederile legale. Vrem să organizăm evenimente, proteste și acțiuni. Vrem să demarăm un manifest pentru educație. Vrem să dezlănțuim câinii de la sate. Avem nevoie de voluntari care să ne ajute să ne atingem obiectivele. Graficieni, copyrighteri, webmasteri, project manageri, oameni care să meargă din ușă-n ușă, avem nevoie de lideri, de oameni implicați și decotați pe diverse proiecte. Orice sprijin este binevenit. Orice ajutor e util. Orice abilitate ai, orice pregătire, orice talent ai, lasă-ne un email și te vom lua în baza de date. Eu personal conduc toate acțiunile, mă implic concret. Avem mai multe obiective și putem să le facem doar împreună cu echipe. Singur nu se poate.